Anna Crișan, în vârstă de 48 de ani, de profesie asistent medical, căsătorită, mamă unui fiu de 18 ani, a fost de acord să ne relateze, cu mare drag, povestea ei ca pacient oncologic, răspunzîndu-ne, cu inima deschisă, la câteva întrebări.
- Când ați fost diagnosticată cu cancer?
În anul 2019, în luna iunie, am fost diagnosticată cu cancer la sânul stâng, stadiul II A.
- Care a fost impactul acestui diagnostic asupra dvs și a familiei dvs.?
La început a fost unul greu, am trecut prin mai multe faze, negare, neacceptare, însă am ales să lupt cu boala pentru că aveam nenumărate motive să trăiesc. (copilul, familia, prietenii)
- Ați avut sprijin în lupta cu boala?
La început familia mea a fost în stare de șoc, cei dragi refuzau ideea că tocmai mie mi se poate întâmpla așa ceva, a fost pentru ei o luptă grea, dar nu imposibilă. S-au mobilizat cu toții și mi-au oferit sprijin moral, financiar, fiecare a contribuit cu ce a știut și ce a putut, cu rugăciuni înălțate către Dumnezeu, zile de post, încurajări și ajutor în gospodărie.
- Ce v-a determinat să rezistați fizic, psihic și emoțional în acea perioadă?
Am rezistat datorită faptului că am o familie minunată, un copil și un soț extraordinar, care au luptat alături de mine și și nu m-au lăsat să mă prăbușesc nici o clipă.
Fiul meu avea în acel moment 14 ani, nu era timpul ca eu să-l părăsesc, ci, dimpotrivă, să fiu alături de el.
- Există viață după cancer?
DA, există viață după cancer, după boala aceasta nemiloasă și crudă, chiar dacă am avut perioade în care am fost la pământ, ca printr-o minune mi-am revenit, arăt bine, sunt frumoasă și sănătoasă. Încerc să dau uitării acele luni grele de luptă și am descoperit că am devenit foarte puternică. Nu mă mai afectează nimic fiindcă știu că alături de Dumnezeu orice boală și orice suferință, orice problemă, se rezolvă.
- Considerați utilă existența O.N.G.-urilor care, prin activitatea lor, sprijină pacienții oncologici și familiile lor?
Este extrem de important și de benefic să existe cât mai multe O.N.G.-uri care să vină în sprijinul bolnavilor de cancer, atunci când aceștia sunt căzuți și luptă cu ultimele lor puteri, când se agață de orice speranță, fie ea cât de mică. Când cineva te încurajează și îți este aproape, este mult mai ușor. Sprijinul psihologic este cel mai important!
- Vă rugăm să transmiteți o încurajare pacienților oncologici și familiilor lor!
Încurajez toți pacienții oncologici să lupte, să aibă credință, să se roage, să spere și să nu se teamă de nimic. Să nu abandoneze nici o clipă lupta cu boala, să se iubească așa cum sunt pentru că sunt oameni frumoși . Să iubească viața! Să aibă încredere în medici, în toți cei care îi sprijină și credință în Dumnezeu!
